Mangalia Trecut

Localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea.

Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de Tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).


Callatis a fost o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul şi jumatate din oraşul din Antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie şi schimbări de stăpâni, oraşul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale Perşilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, şi ale Romanilor, deveniţi Bizantini prin creştinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII şi IX, fiind înlocuită cu o simplă aşezare de pescari.
Este parţial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de Tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai şi oi, şi sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuşi relatând instrucţii navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceştia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situaţie, adăugându-se doar un grup de Lipoveni în secolul al XVIII-lea.